Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. (Adesea fig.) Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTÉNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două organe de simț, de forma unor firișoare mobile, care se găsesc la capul insectelor și al crustaceelor. 2. Dispozitiv de emisie sau de captare a undelor electromagnetice, legat la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. Vergă oblică la catargele corăbiilor. [< fr. antenne, it. antenna. / < lat. antenna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTÉNĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor. 2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități. 4. (fam.; pl.) sursă de informații. 5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central. (< fr. antenne, lat. antenna)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANTÉNĂ s. (ZOOL.) mustață. (~ artropodelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anténă s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anténă f., pl. e (lat. antenna. Mar. Lemnu perpendicular pe catarg (la luntri prăjina oblică) de care atîrnă pînza (pop. adénă, d. ngr. andéna scris anténna). Zool. Un fel de coarne mobile cu care unele insecte (ca gîndaciĭ, albinele, fluturiĭ) pipăĭe. Catarg de prins undele radiofonice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANTÉNĂ ~e f. 1) Organ de simț și de miros la unele insecte și crustacee. 2) Dispozitiv de transmitere sau de captare din spațiu a undelor electromagnetice. ~ emițătoare. [G.-D. antenei] /<fr. antenne, lat. antenna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române