ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTICIPAȚIÚNE s.f. v. anticipație.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin [!] care apucĭ în ainte [!] o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s' o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink