Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare [!], scot din răbdărĭ. V. refl. M' am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești