arhimicétă s. f., g.-d. art. arhimicétei; pl. arhimicéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
arhimicétă s. f., pl. arhimicéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ARHIMICÉTE s. f. pl. clasă de ciuperci primitive, microscopice, cu talul format dintr-o singură celulă, parazite, înmulțindu-se asexuat prin zoospori sau sexuat prin izogamie. (< fr. archimycètes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink