Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
armónică f., pl. ĭ și e (rus. garmónika, d. germ. harmonika). Un instrument compus din lame de sticlă acordate pe semitonurĭ saŭ din lamele de metal care vibrează și scot sunete cînd sufli cu gura (armonică de gură) saŭ cu' n foĭ saŭ burduf încrețit simetric. Armonică chimică, sunete produse de o flacără care arde într' un tub mobil.
Sursa: Dicționaru limbii românești