Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cântecul păsărilor. ◊ (Astăzi în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Fr. auspice (lat. lit. auspicium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne