AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + combină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCOMBÍNĂ s.f. Combină autopropulsată. [< auto2- + combină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCOMBÍNĂ s. f. combină autopropulsată. (< auto2 + combină)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autocombínă s. f. (sil. a-u-) → combină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink