Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: bâlcă (substantiv feminin) , bâlci (substantiv neutru)   
BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. Gălăgie, hărmălaie. – Magh. bolcsu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂLCI s. v. târg.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bâlci s. n., pl. bâlciuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÂLCI ~uri n. 1) Târg mare organizat în anumite perioade ale anului sau cu anumite ocazii; iarmaroc. 2) fig. Tulburare însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tărăboi; tevatură. /<ung. bolcsu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bấlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bîlci (bấlciuri), s. n.1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. și Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s. n. (despărțire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bîlcĭ n., pl. urĭ (ung. bulcs, bolcs,bolcsü, búcsú, hram). Munt. Iarmaroc, panair, zbor, tîrg anual fix. – În Ilf. și zbîlcĭ, în Trans. și bulcĭ, buncĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române