BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. – Din bântui + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bântuitór adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink