BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂTĂ1, bâte, s. f. (Reg.) Bunică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂTĂ2, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag. ♦ Lovitură de bâtă; bătaie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂTĂ s. v. ciomag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÂTĂ s. v. bunică, mamă mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bâtă s. f., pl. bâte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂTĂ ~e f. Băț lung și gros, cu sau fără măciulie la capăt; măciucă; ghioagă; ciomag. /<sl. butu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÂT, bâți, s. m. (Reg.) Bunic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂT s. v. bătrân, bunic, moș, moșneag, tată mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bât s. m., pl. bâți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bî́tă f., pl. e (vsl. bŭtŭ, sceptru. V. botă 2). Ciomag lung (cum poartă ciobaniĭ). Lovitură dată cu un asemenea cĭomag: ĭ-a tras o bîtă. V. ghioagă, moacă 2 și țoapă 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink