BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, d****e. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, d****e; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂZDÂGÁNIE s. v. ciudățenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÂZDÂGÁNIE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bâzdâgánie s. f. (sil. -ni-e), art. bâzdâgánia (sil. -ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bîzdîgánie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, d****e. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și bîzdiganie, în Munt. est. și bățăganie, în Trans., Ban. și bidihanie și -ganie. V. boaĭtă și năzgodie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink