BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unui instrument muzical. – Din bâz + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bâzói (viespe) s. m., pl. bâzói, art. bâzóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bâzói (partea cimpoiului) s. n., pl. bâzoáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bîzói n., pl. oaĭe (d. bîz). Dîrloĭ, basu cimpoiuluĭ, fluĭeru care scoate bîzîiala lui caracteristică cu nota fundamentală re). A ține bîzoĭu, a ținea isonu (hangu), fig., a secunda, a imita, a aproba. Bîrzoi.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink