Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
bî́țîĭ a -í v. int. (ung. biccenni, bicegni, a șchiopăta, a te clătina. Cp. cu fîțîĭ, moțăĭ și țîțîĭ). Fam. Mă clatin, mă scutur, tremur: tot bîțîĭa pe la poartă și nu’ndrăznea să intre, îĭ bîțîĭa inima de frică. V. refl. Ce vă tot bîțîițĭ pe scîndurile celea, măĭ băețĭ? V. bîstîcîĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)