BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băbăcúță s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink