BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂBÚȚĂ s. (rar) babucă, băbuie, băbulică, băbușcă, băbușoară. (O ~ mergea cu baston.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink