BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂIEȚÁNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink