BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băliúță s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink