BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală. – Bălmăji + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLMĂJEÁLĂ s. v. amestecătură, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bălmăjeálă s. f., g.-d. art. bălmăjélii; pl. bălmăjéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bălmăjeálă și bolmojeálă f. pl. elĭ Acțiunea de a bolmoji.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink