BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.] – Baltag + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băltăgél s. n., pl. băltăgéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink