BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meșter care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cu banița cereale. – Din baniță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bănicér s. m., pl. bănicéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bănicér m. (d. banițŭ; bg. baničar, vînzător de prăjiturĭ). Făcător de banițe. Hamal care încarcă banițele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink