BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban1 + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți, de valoare. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate (Bellis perennis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNÚȚ s. 1. bănișor. 2. v. disc embrionar. 3. (BOT.; Bellis perennis) părăluță, (reg.) bănuței (pl.), bănuțele (pl.), bumbușor, butculiță, frușiță, mărgărită, păscuță, rotoțele (pl.), scânteioară, scânteiuță, floare-frumoasă, floricele-frumoase (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂNÚȚ s. v. cimișir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bănúț s. m., pl. bănúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bănúț, m. (d. ban). Ban mic. Locu vid care formează o depresiune la fundu ouluĭ pe albuș. Pl. Părăluțe, bănuțeĭ (o plantă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂNÚȚ ~i m. (diminutiv de la ban) 1) Germene (fecundat) al unui ou. 2) Plantă erbacee decorativă asemănătoare cu margaretele, cultivată pentru florile sale rotunde, plate, de culoare albă sau roz; părăluță. /ban + suf. ~uț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink