BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție. 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Bănui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Din bănui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNUIÁLĂ s. 1. v. presupunere. 2. v. suspiciune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bănuiálă s. f., g.-d. art. bănuiélii; pl. bănuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bănuĭálă f., pl. elĭ Suspiciune, presupus: acest om intră răpede în bănuĭelĭ. Închipuire, presupunere: bănuĭala că pămîntu e sferic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂNUIÁLĂ ~iéli f. 1) pop. Părere bazată numai pe fapte aparente; presupunere; prezumpție; supoziție. 2) Atitudine care denotă neîncredere în autenticitatea unui lucru sau în onestitatea unei persoane; suspiciune. 3) Dezaprobare verbală, adresată cuiva în semn de nemulțumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; reproș; imputare. [G.-D. bănuielii] /<a bănui + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink