BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I, 2). – Bărbat + suf. – el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat1 (2).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBĂȚÉL s. soțior, (reg.) soțuluc, (Maram.) soțuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărbățél m. pl. eĭ. Dim. d. bărbat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink