BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBÍȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Bărbuță. – Din barbă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBÍȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă. – Din barbă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBÍȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gâtul copiilor mici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂRBÍȚĂ ĕ f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic etc.) care se leagă la gâtul copiilor mici (sub bărbie) când mănâncă; bavetă. /barbă + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink