BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din Republica Autonomă Bașkiria; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține R.A. Bașkiria sau bașkirilor (1), care privește R.A.Bașkiria sau pe bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. bachkir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
bașkír s. m., adj. m., pl. bașkíri; f. sg. bașkíră, g.-d. art. bașkírei, pl. bașkíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bașkíră (limbă) s. f., g.-d. art. bașkírei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink