BANDERÍLĂ, banderile, s. f. (Rar) Suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l ațâțe. – Din fr. banderille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANDERÍLĂ s.f. Suliță cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor în luptele cu aceștia pentru a-i întărâta. [Cf. fr. banderille, sp. banderilla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANDERÍLĂ s. f. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor. (< fr. banderille, sp. banderilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
banderílă s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BANDERÍLĂ ~e f. Suliță mică, ornată cu bande multicolore, pe care toreadorul o înfige în grumazul taurului pentru a-l ațâța. /<fr. banderille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink