BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frânghie care ajută la aruncarea parâmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bándulă s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BANDÚLĂ ~e f. Greutate fixată la capătul unei frânghii care se aruncă pe țărm pentru a lega și a trage parâmele de acostare. /<it. bandola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pistól-portbandúlă s. n. (sil. mf. port-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink