BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BATÍR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bâtir.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
batír s. n., pl. batíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BATÍR ~e n. Fir de bumbac format din câteva fire simple, întrebuințat la însăilat. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink