Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
báĭeră f., pl. e și băĭerĭ (d. lat. bajula, purtătoare, fem. de la bijulus, purtător, hamal. Întîi s’a zis baĭură, apoĭ baĭeră. D. rom. vine rut. baior, găitan de lînă. Cp. cu caier și germ. hosen-träger, cozondracĭ). Găitan care strînge o haĭnă la șoldurĭ saŭ la gît orĭ un sac orĭ o pungă la gură. Lucru purtat atîrnat la gît (un amulet, o cruce, niște canforă ș.a.). Fig. Băĭerele inimiĭ, adîncu inimiĭ (maĭ mult iron.): a striga din băĭerele inimiĭ. A strînge băĭerele pungiĭ, a nu maĭ cheltui, a face economie.
Sursa: Dicționaru limbii românești