BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Arab nomad din Peninsula Arabia și din Africa de nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord, privitor la această populație. 2. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord. – Fr. bédouin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
beduín s. m., adj. m., pl. beduíni; f. sg. beduínă, g.-d. art. beduínei, pl. beduíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
beduín, -ă s. (V. bidiviŭ). Arab nomad din Africa. Adj. De beduin: un trib beduin.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEDUÍN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține unei populații arabe nomade din Peninsula Arabă și din nordul Africii. [Sil. -du-i-] /<fr. bédouin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BEDUÍN2 ~i m. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă din Peninsula Arabă și din nordul Africii; arab nomad. [Sil. -du-i] /<fr. bédouin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink