Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).
Sursa: Dicționaru limbii românești