BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BENEDICȚIÚNE s.f. (Bis.) Grație, binecuvântare (solemnă). [< lat. benedictio, cf. fr. bénédiction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BENEDICȚIÚNE s. f. grație, binecuvântare (solemnă). (< lat. benedictio, fr. bénédiction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BENEDICȚIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
benedicțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
benedicțiúne f. (lat. benedictio, -ónis. V. dicțiune). Binecuvîntare. – Și -ícție. V. maled-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink