BENÍȘ s. n. v. biniș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BENÍȘ s. n. v. biniș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
beníș v. biniș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
biníș și (Mold.) beníș n. pl. urĭ (turc. biniš, beniš, călărie, cavalcadă). Vechĭ. Un fel de manta cu mînicile despicate pe care o purtaŭ la început boieriĭ și cucoanele la alaiurĭ și cavalcade, iar maĭ pe urmă haĭduciĭ și lăutariĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink