BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BERLÍNĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< fr. bérline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BERLÍNĂ s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
berlínă f., pl. e (fr. berline, d. orașu Berlin, de unde a venit moda unor asemenea trăsuri). Un fel de cupeŭ maĭ mare, cu doŭă canapele, ca și landou. V. butcă, rădvan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink