BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv. și arh.) Fiu de domn; principe. [Pr.: bei-. – Var.: beizadé s. f.] – Tc. beyzade.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BEIZADEÁ s. v. principe, prinț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
beizadeá, (beizadéle), s. f. – Principe. Titlu rezervat în vechime fiilor domnitorilor sau celor care au domnit. – Var. b(e)izdadea, bez(d)adea, be(i)zadea etc. Tc. begzade (Șeineanu, II, 45).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
beizadeá s. f. (sil. bei-), art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
beĭzadeá f., pl. ele (turc. beĭzadé. V. șahzadea). Vechĭ. Azĭ iron. Fiŭ de domn (de principe).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BEIZADEÁ ~éle m. înv. Fiu de domnitor. [Art. beizadeaua; G.-D. beizadelei; Sil. bei-za-dea] /<turc. beyzadé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink