BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BEȘTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
beșteleálă s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink