BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat (de sodiu) = sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie. – Din fr. bicarbonate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BICARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, rezultată prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu = sare albă solubilă în apă, întrebuințată la prepararea prafului de copt și în farmacie. [< fr. bicarbonate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BICARBONÁT s. m. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. ♦ ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt și ca activator al sucului gastric. (< fr. bicarbonate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BICARBONÁT, bicarbonați, s. m. Sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu sau (în vorbirea curentă) bicarbonat = sare în formă de pulbere albă, folosită în farmacie și în bucătărie. – Fr. bicarbonate.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BICARBONÁT s. (CHIM.) carbonat acid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bicarbonát s. m., pl. bicarbonáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bicarbonát n., pl. e (bi- și carbonat). Chim. Sare (și în special sare cu bază de sodă) care conține de doŭă orĭ maĭ mult acid carbonic decît carbonatu neutru cu aceiașĭ greutate de bază.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BICARBONÁT ~ți m. Sare a acidului carbonic, rezultată din înlocuirea unui atom de hidrogen printr-un metal. ◊ ~ de sodiu sare pulverulentă de culoare albă, folosită în farmaceutică și în bucătărie. /<fr. bicarbonate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink