BILANȚIÉR, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BILANȚIÉR, -Ă adj. Cu caracter de bilanț. [Pron. -ți-er. / < it. bilanciere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BILANȚIÉR, -Ă I. adj. cu caracter de bilanț. II. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor. (< it. bilancierre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bilanțiér s. n. (sil. -ți-er), pl. bilanțiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink