BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbași.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
bímbașă s. m., art. bímbașa, g.-d. art. bímbașei; pl. bímbași
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BIMBÁȘĂ ~i m. ist. Comandant în vechea armată turcească care avea în subordinea sa o mie de ostași. /<turc. binbași
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÍMBAȘA, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi în expr.) A trăi ca (un) bimbașa = a trăi în belșug. [Var.: bímpașa s. m.] – Tc. binbași.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink