BIMÉSTRU s.n. (Rar) Interval de două luni. [Pl. -re. / cf. fr. bimestre, lat. bimestris].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BIMÉSTRU s. n. interval de două luni. (< fr. bimestre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BIMÉSTRU, bimestre, s. n. Interval de două luni. – Din fr. bimestre (lat. lit. bimestris).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
biméstru s. n., art. biméstrul; pl. biméstre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bímestru n., pl. e (lat. bimestris, bimestrial, d. bis, de doŭă orĭ, și mensis, lună. V. semestru). Timp de doŭă lunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink