Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
binișlíŭ m. (turc. binišli). Vechĭ. Purtător de biniș, boĭer, curtean.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)