Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
biruí (biruiésc, biruít), vb.1. A fi mai puternic ca cineva. – 2. A învinge, a supune. – 3. (Înv.) A domina, a guverna, a avea autoritate. – Var. (înv.) birțui. Mag. birni „a poseda” (DAR). – Der. biruită, s. f. (înv., victorie); biruitor, adj. (stăpân, suveran, învingător); biruință, s. f. (victorie).
Sursa: Dicționarul etimologic român

Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)