BISCUÍT, biscuiți, s. m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.). 2. Semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3. Porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BISCUÍT s.m. 1. Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. Faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; (p. ext.) statuetă sau mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. [< fr. biscuit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BISCUÍT s. m. 1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. (< fr. biscuit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BISCUÍT, biscuiți, s. m. Pastă alimentară făcută din făină (cu ouă) și zahăr, coaptă în diferite forme. – Fr. biscuit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
biscuít (biscuíți), s. m. – Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură. – Var. biscot, pișcot. Fr. biscuit, în vreme ce var. biscot reproduce it. biscotto; cealaltă var. corespunde pronunțării balcanice, cf. sb. piškot.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
biscuít s. m., pl. biscuíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BISCUÍT ~ți m. Produs alimentar făcut din făină, ouă și zahăr, copt în diferite forme. [Sil. -cu-it] /<fr. biscuit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink