Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)