BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Ansamblu de măsuri destinate izolării unui oraș, a unui stat sau a unui grup de state. ◊ Blocadă economică = izolare a unei țări sau a unui grup de țări, întreprins de o altă țară sau de alte țări, în scopul subminării economiei naționale a primelor. – Din germ. Blockade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BLOCÁDĂ s.f. Încercuire a unei cetăți sau a unui stat pentru a-i împiedica orice legătură cu exteriorul. ♦ Asediu. [Cf. germ. Blockade, engl. blockade].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BLOCÁDĂ s. f. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state. ◊ încercuire a unei cetăți pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu. (< germ. Blockade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Izolare a unui stat de către țările dușmane, prin împiedicarea comunicației cu exteriorul, cu ajutorul armatei sau prin măsuri financiare, economice și politice care să-l silească la capitulare. ♦ Asediu. – Germ. Blockade.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BLOCÁDĂ s. (POL.) (rar) blocus, (înv.) bloc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
blocádă f., pl. e (rus. blókada, d. fr. bloquer, a bloca). Bloc, blocare, împresurare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BLOCÁDĂ ~e f. Sistem de măsuri (politice, economice, militare), aplicat față de un stat sau de un oraș cu scopul de a-l izola de lumea înconjurătoare, silindu-l să accepte anumite condiții. /<germ. Blockade
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BLOCADA CONTINENTALĂ (BLOCUSUL CONTINENTAL), ansamblu de măsuri decretate la Berlin (21 nov. 1806) de Napoleon I pentru a închide porturile Europei continentale comerțului Marii Britanii, în scopul ruinării economiei britanice.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink