BÓBOTĂ s. f. v. bobot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
bóbotă f. pl. e (sîrb. bobota, ghicitoare). Vest. Dîrdoră, zbucium, agitațiune: a intervenit bobota măritișuluĭ și nu s’a maĭ interesat de plată (Rebr. 1, 265), în bobota necazurilor luĭ (2, 32).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink