Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete; tânguire. 2. Compunere, versuri tradiționale, rituale, îngânate, spuse cu glas jalnic la înmormântări. – Din boci + suf. -et.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne