Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
BÓCNĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÓCNĂ f. fam.: A se face (sau a îngheța) ~ a) a îngheța tare; b) a se face tare ca piatra prin îngheț. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÓCNĂ s. f. (În expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bócnă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bócnă f., pl. e (vsl. rus. bokŭ, lature, coastă, de unde se va fi dezvoltat înț. de „os”, cuv. de orig. germ., cum se vede din irlandezu bac, vechĭ bacc, din bakn, călcîĭ, cîrjă. Bern.). Dor. Arșic, petricică de jucat. Bas. Lut ars. Pl. Hîrburĭ. (Șez. 30, 151). Adv. (Mold., Munt.) Înghețat bocnă, înghețat de tot, tun, tutuc, înțepenit de ger (o apă, un om degerat). V. cĭont 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink