Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni. – V. bodogăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bodogăníre s. f., g.-d. art. bodogănírii; pl. bodogăníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BODOGĂNÍ ~ésc intranz. (despre persoane) A vorbi incoerent, încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a bălmăji; a boscorodi. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A spune ceva încet și nedeslușit (exprimându-și supărarea); a mormăi. ♦ Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare; a cârti, a bombăni. – Comp. magh. dobogni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BODOGĂNÍ vb. 1. v. bombăni. 2. v. cicăli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bodogăní (bodogănésc, bodogănít), vb. – A bombăni, a boscorodi. – Var. bodrogăni, bod(r)ăgăni. Formație expresivă, probabil bazată pe mag. döbögni „a face zgomot” (Cihac, II, 483; Philippide, Principii, 155). – Der. bodogăneală, s. f. (boscorodeală).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bodogăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bodogăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bodogănésc v. intr. (din dobogănesc; d. ung. dobogni, care vine d. dob, dobă. V. și mogorogesc și bondănesc). Est. Bombănesc, bondănesc, vorbesc încurcat și cu voce maĭ joasă de cĭudă orĭ din alăt cauză. – Și bondogănesc. În nord și bodrogănesc. V. blogodoresc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink