Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOLȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. // s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus. bolșevik, cf. fr. bolchevik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BOLȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus. bolșevik, fr. bolchevik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus bol'ševik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOLȘEVÍC s., adj. v. comunist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bolșevíc (bolșevícă), adj. – Adept al bolșevismului. Rus. bolševik.Der. bolșevism, s. n. (comunism sovietic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bolșevíc s. m., adj. m., pl. bolșevíci; f. sg. bolșevícă, g.-d. art. bolșevícei; pl. bolșevíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bolșevíc, -ă s. (rus. boliševik, d. bólĭše, maĭ mult fiindcă, la congresu socialist ținut la Bruxelles și apoĭ la Londra în 1903, Lenin a obținut maĭ multe voturĭ decît tovarășu luĭ maĭ moderat Martov). Revoluționar rusesc care dorește domnia proletarilor (ca’n Rusia după 1917). Fig. Vandal, anarhist, devastator, distrugător. Adj. Tirania bolșevică saŭ sovĭetică. – Fals -vist.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOLȘEVÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de bolșevism; propriu bolșevismului. /<rus. bol'ševic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOLȘEVÍC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Adept al bolșevismului. 2) Membru al Partidului Comunist din Rusia. /<rus. bol'ševic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOLȘEVIC, arh. în S Arh. Sevarnaia Zemlea; 11,3 mii2. Alt. max.: 935 m. Centrul ins. (c. 30% din supr.) este ocupat de un ghețar. Vegetație de tundră arctică.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
BOLȘEVIC, -Ă (‹ rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)